Gânduri...[One-shot.]

Regrete fără antidot...

O singura lacrima mai curge pe obraz in timp ce totul este scrum. Cum de l-a lasat sa plece? Nu stia ca daca pleca va lua cu el o parte din ea? Cat de proasta a putut fi! Aprinde o tigare. Fumul se imprastie in jurul ei, inghitind totul in jurul lui. Vise, sperante, amintiri… tot! SE ineaca si incepe sa respire greu. Inima ii bate mai repede, iar amintiri cu ei, cu el, cu tot ce a fost i se perinda prin fata ochilor asemeni unui film.
Se ridica dintr-o data si tipa. Un tipat sfasietor ce poate trezii si mortii. Un tipat plin de disperare. Un tipat ce dezvaluie tot adevarul, ca totul s-a dus. Nu a mai ramas nimic, decat ea. Face un pas si atinge in mersul ei mecanic, patul. Tresare si il priveste cu ochii goi, spalaciti. Il vede pe el cum ii zambeste si inima i se strange in piept. Cade in genunchi si isi duce mainile la cap, apasandu-si cu violenta craniul. Nu putea suporta asta. Inchide ochii si suspina inecat. Isi simte trupul greu, si apoi cade pe podeaua rece, ce inca mai patreaza amintirea pasilor lui. Trage aer in piept si parca ii simte parfumul. Ochii i se inchid, iar ea este trasa intr-un somn profund, fara vise.
Se zvarcoleste, parul lipindu-i-se de chipul si pieptul ei umed. Picaturi de transpiratie ii aluneca pe chipul alb ca varul, pierzandu-se mai apoi in tesaturile hainelor ce le poarta. Un zgomot puternic se aude si totut se destrama. Ea deschide ochii speriata si priveste in jur cersind alinare, protectie.
Degeaba…
Nu mai era nimeni in jur care sa o ajute, sa o linisteasca si sa-i spuna ca totul va fi bine.

Lacrimile incep sa-i curga pe obraji, iar ea se ridica cu greutate mergand spre birou. Aprinde calculatorul si cade pe scaun. Pe ecran apare o poza. Ea, agatandu-se de el. Atinge sticla rece, magaind cu varful degetelor, chipul lui. Incearca sa-i retina trasaturile, sa si le intipareasca in memorie. Ce rost avea sa il uite? Nu vroia sa faca asta si deja stia prea bine ca nu va renunta la el. Chiar daca el a uitat-o, va continua sa il iubeasca.
Deschide un program si incepe sa loveasca cu violenta tastele. Litere sangerii apareau pe foaia digitale, odata alba. Scuze, pareri de rau, explicatii, declaratii de dragoste la adresa unor persoane importante pentru ea, sentimente neimpartasite si cel mai important, regrete. Regreta? Cu siguranta! Ii parea rau pentru tot ce facuse, dar cel mai important lucru, ii parea rau pentru ce avea sa faca. La sfarsit termina cu un simplu “Te iubesc, C.” si se ridica in picioare, cu ochii impaienjeniti de lacrimi. Iese pe balcon, simtind cum stropi de ploaie ii lovesc trupul.

Se urca pe balustrada. privind inainte, apoi isi da drumul, cazand in gol. Parul ii biciuieste chipul, iar vantul ii cresteaza trupul. Se loveste de pamant. O spasma puternica ii strabate corpul, iar sangele incepe sa se imprastie in jurul ei. Priveste cerul negru care plange, si un zambet amar ii apare pe chip. Inchide ochii, iar un oftat ii scapa printre buze si totul se sfarseste. Ploaia ii spala trupul si sangele din jurul ei dispare.
Cand totul se termina ramane doar un fum, si tot ce este acum, sunt doar regretele facute scrum. Ce mai ramane cand totul se termina? Nimic, doar niste regrete fara antidot…