Nery

Acest fic incepe cu prezentarea personajelor. In aceasta poeste este vorba despre o sirena si un om numai ca aici este creata o situatie inversa adica baiatul salveaza sirena. Se vor indragosti si vor incepe cautarea celor 7 cristale care o pot face pe sirena sa devina fata atat timp cat sta pe uscat si sirena cand sta in apa.


Ep 1-Intalnirea

Buna! Sunt Nery. Sunt o sirena din oceanul Atlantic. Mai precis apartin rasei oceanide. De mica m-am ratacit si apoi am fost gasita si adoptata de o familie de delfini care m-au crescut pana la varsta de 18 ani. Ei m-au invatat toate acrobatiile pe care le fac ei. Cand am implinit 18 ani din curiozitate am iesit la suprafata sa vad lumea oamenilor. Am ramas impresionata de frumuetea lumii de la suprafata. Intamplarea a facut ca in aceeasi zi sa ma intalnesc cu un batran biolog si fost profesor de biologie. El credea in existenta sirenelor chiar daca lumea considera ca sirenele sunt doar un mit. El traia singur intr-o casa la marginea unei insule. Mi-a spus ca intotdeauna a vrut sa aiba o fiica dar soarta nu a fost de partea lui. El vorbea limba spaniola. Dar asta am invatat-o si eu de pe la turisti. Chiar daca in cei 18 ani nu am iesit la suprafata, innotam destul de aproape de suprafata incat auzeam turistii care innotau ce vorbeau. Asa ca puteam si il intelegeam foarte bine pe acel batranel ce imi spunea. Eu ii raspundeam prin telepatie si se pare ca si el ma intelegea. Dar pe langa telepatie pot si vorbi.
In 3 ani m-a invatat foarte multe lucruri. Invatam foarte repede asa ca la varsta de 21 de ani am ajuns din urma cu cunostintele mele o fata de aceeasi varsta. Apoi batranul a plecat de pe acea insula undeva departe de mare intr-un oras dintr-o tara. Mi-a spus doar ca se muta in capitala unei tari dar nu mi-a spus ce tara. Ramasa singura m-am hotarat sa caut alta insula. Tot in mijocul Atlanticului dar la cateva sute de km departare am gasit o alta insula. Nu ma interesa deocamdata locuitorii insulei ci faptul ca in apropierea acelei insule se gaseau destul de multe alge si fructe de mare. Dar si faptul ca nu existau pescari pe acea insula ma bucura foarte mult. Dupa cum aveam sa aflu aceasta insula era una moderna ca orice oras civilizat. Oamenii erau oameni cinstiti si traiau din veniturile obtinute de pe urma inchirierii apartamentelor, hotelurilor si pensiunilor. Pe aceasta insula erau doar turisti miliardari care plateau bine. Nu existau hoti sau alti oameni de partea raului.
Dar intr-o zi un mare om de afaceri a aflat ca in stancile de pe langa aceasta insula se afla minereuri de aur. Terenul unde se aflau stancile a fost cumparat de acest om de afaceri.
Buna! Eu sunt Paolo Gomes, si sunt din Brazilia. Sunt un tanar om de afaceri, iar ca hobbyuri imi place sa inot in apele oceanului, sa fac surfing si sa ma plimb pe plaja. Totdeauna cand am un pic de timp liber, fug pana la casuta mea de pe malul Oceanului Atlantic sa ma mai dau cu surful, sau... pur si simplu sa inot.
Am cumparat intr-o zi impreuna cu niste prieteni si asociati de ai mei, o bucata de teren in ocean, care cuprindea mai multe stanci.
Pana acuma, ... nimic deosebit. Insa un moment de cotitura a aparut atunci cand intamplator, s-a descoperit ca acele stanci contin minereu de aur. Fara sa mai stau pe ganduri, am transformat toata zona intr-o mina, unde incontinuu se dinamitau stanci, si se extragea minereu, care se transporta la statia de prelucrare.

Intr-o zi, pe cand activitatea de extractie a aurului era atat de intensa de parca fierbea, tocmai ma pomeneam si eu prin zona, verificand evolutia lucrarilor si cum se executa.
Acum ca sa observam mai bine actiunea ne vom intoarce in timp. Era 1 iulie 2006 ora 14.58 locatia: Insula Manato. (se pronunta Magnato)
Eu: Inca o zi calduroasa. Mai poti rezista, Miguel, pe caldura asta, impreuna cu echipa ta? Sincer eu nu as putea sta mai mult de 10 minute.

Miguel: Noi suntem obisnuiti cu zile asa calde. Si doar le-am si facut instructajul la muncitorii mei cum sa lucreze eficient pe zile calduroase ca aceasta. Acuma te rog sa mergi pe plaja, ca sa vezi de acolo ce spectacol va urma.

Paolo: Dinamitati o stanca noua? Ma gandeam sa lasam ultima stanca aceea mare. Vad ca mai sunt destule stanci de dinamitat.

Miguel: Stancile pe care le vezi mici, sunt cam sterile deja. Va trebui sa incepem sa dinamitam una din stancile mari. Stiu ca iti pare rau dupa ele.
Acum daca mergi pe plaja, de acolo vei vedea cel mai bine spectacolul.

Paolo atunci a intrat in apa ca sa inoate pana la plaja.
Paolo ajunsese pe plaja. Atunci echipa lui a dinamitat stanca cea mare.

Paolo : Eram fascinat de explozia acelei stanci si cum se demola. Nu vazusem asa ceva decat in filme. Era ceva nemaipomenit sa vezi si in realitate asa ceva.
Am intrat din nou in apa ca sa inot inapoi la mina. Am inceput sa vad bucati din stanca, de toate marimile, cazute. Si fiecare bucata era dusa pentru prelucrare.
Eram fascinat de ce vedeam. Ma plimbam printre bucatile acelea de stanci, ca un copil. Ma urcam pe ele. saream de pe ele in apa. Si inotam in jurul lor.
Cand deodata am auzit o voce...

Nery: Ajutor! Help me! Please!

Paolo: Am auzit bine? Parca am auzit o voce feminina. Dar ce cauta ea prin zona asta de lucru? Sau poate o fi o turista straina care nu prea cunoaste zona. E o fata sub stanci? Trebuie sa o salvez imediat!

- Nu avea grija, te salvez eu!

Nery: Sunt aici! Am ramas blocata intre stanci. Nu ma mai pot misca!

Paolo : A doua oara cand am auzit vocea aceea, am auzit-o clar si am auzit de unde venea. Venea de aici, dintre stancile prabusite. Am pornit rapid in cautarea ei. Dupa ce am dat la o parte niste bucati din stanca, am dat de o fata irezistibil de frumoasa. Insa era ranita de stancile ce au cazut pe ea.

Fara sa stau pe ganduri, am scos-o repede dintre stanci si am dus-o la mal. Am vrut sa vad daca mai respira si daca mai are puls. I-am facuit respiratie artificiala minute in sir. Dar se parea ca nu vrea sa isi mai revina. Ma gandeam atunci ca poate sangele nu-i mai iriga capul, asa ca am ridicat-o un pic sa stea cu capul in jos. Era prea frumoasa ca sa o las sa moara. As fi facut orice ca sa isi revina... Iar i-am mai facut respiratie artificiala. Dupa 10 minute, a dat in sfarsit primele semne de revenire.

Nery: Cine esti, si unde ma aflu!

Paolo : e intr-o stare de inconstienta. Insa nu stiu ce sa fac in astfel de situatii. Sa chem salvarea? Sau voi reusi sa o salvez eu singur aici? O voi salva!

- Te afli langa insula Manato. Nu mai tii minte locul acesta? Aici ai tot inotat si ai facut plaja. Si... da-mi voie sa ma prezint. Eu sunt Paolo.

Peste vreo inca cateva minute, Nery isi reveni un pic mai bine.

Nu sunt cine crezi tu. Acum sunt prima data pe aici prin zona. Niciodata nu am mai fost la suprafata in zona asta. Uita-te mai bine la mine. Locul meu e in ocean. Si cred ca ar trebui sa ma intorc in ocean pentru cateva minute. Nu stiu cat am stat pe uscat. Asa ca mai bine du-ma inapoi in ocean. Voi mai iesi peste ceva timp la suprafata. Ma numesc Aryl Nereide dar prietenii imi spun Nery.

Paolo: Am studiat-o profund, si... ce am observat cu uimire?
Era o sirena. O sirena? Exista asa ceva in realitate? O priveam mut de uimire.
Ce sa fac cu ea acum? Ar fi bine sa ii fac o poza si sa o public peste tot? As deveni celebru prin ce am vazut. Sau mai bine ii dau drumul in apa, pana nu moare. Mai bine ii dau drumul in apa

Am ridicat-o, am luat-o usor in brate si am dus-o in apa, undeva departe de mina si ferit de privirile altora. I-am dat apoi drumul in apa oceanului si i-am spus:
-Ramai cu bine, Nery! Esti inapoi in mediul tau acuma! Insa tot ce te rog e sa nu te apropii de zona aceea cu stancile unde se lucreaza. Ca in orice moment ar putea sa se prabuseasca o stanca peste tine! Pentru binele tau nu inota in zona aia!

Nery : Da. Nu voi mai inota in zona aceea. Si acum ca m-ai vazut te rog sa nu spui la nimeni. Nu as vrea sa ma trezesc in mainile unor curiosi.

Paolo : - Doar eu voi sti de tine! Si tocmai de aceea am preferat sa te duc inapoi in apa intr-un loc ferit de privirile oamenilor. Insa de acum inainte, in mine poti avea incredere totala. Daca vei mai avea nevoie de ajutorul meu, sa sti ca sunt aici in fiecare dimineata! Ramai cu bine, Nery!

Nery: Ramai cu bine, Paolo. Poate ne vom mai intalni.
Zise ea zambind apoi se indeparta in zare uitandu-se in urma pana cand nu se mai vedea tarmul insulei. Apoi s-a scufundat in apele oceanului cu un salt acrobatic de delfin.

Frumoasa poveste.