Lorsque les roses sont trop fiers

Un fic pe care sper sa-l finalizez... si sper sa va placa si pentru unii les personajes sunt putin cunoscute. Lectura placuta! Nu este plagiat, tot eu l-am scris doar ca l-am postat pe mai multe forumuri. Titlul se traduce din franceza: "Cand trandafirii sunt prea mandri"


Capitolul 1-Trandafirul cu petale negre

Dimineata devreme, in jur de ora opt intr-o casa modesta cu un aer vechi, proprietarii sunt deja treji.

-Mama! Mama! Ia ghici!
-Ce s-a intamplat, Alexia?
-Bluwin va veni in oras, mama! Nu-i super?
-Ba da, este foarte…super. Dar cine este acest Bluwin?

Oftez si ii raspund in doi peri:

-Modelul international Lifaem de Bluwin. A aparut in modeling acum doi ani si deja este unul dintre cei mai bogati barbati din domeniu. Este chiar atat de greu de retinut, mama?
-Alexia dar mie nu-mi sta gandul la astfel de detalii. Si vezi ca azi ai scoala asa ca mai bine te-ai pregati. Te duc eu cu masina.

Ii zambesc si ma intorc in camera mea pentru a ma imbraca de scoala. Mi-am luat uniforma si m-am parfumat cu aroma mea favorita. Am aruncat cartile in geanta si am privit pentru ultima oara revista de pe pat. Ce ochi frumosi are. Majoritatea colegilor din liceu au aceeasi nuata de negru, dar a lui sunt…diferiti. Te vrajeste cu o singura privire. Ma gandesc si urc pe scaunul din fata masinii langa mama mea. Era femeie de afaceri si castiga destul de bine. Eram una dintre fetele de bani gata din scoala dar nu ma imbracam niciodata de firma. Nu intelegeam rostul acestor haine pe care dai o gramada de bani doar pentru ca au pe eticheta o amarata de sigla. Am intrat zambitoare in clasa si m-am asezat la banca de langa geam cu vedere spre parcul din spatele liceului. Privesc nepasatoare profesorul de geografie. Nu stiam de ce dar ma plictisea teribil acest obiect. Poate ca el ar preda mai bine. De fapt doar simpla sa prezenta este de ajuns sa ma faca sa invat…chiar si la fizica. Ma gandesc si zambesc la propria mea gluma. Porfesorul ma vede si ma scoate la harta.

-Dar ce lectie am avut?
-Franta.

Raspunde la fel de plictisit ca si mine. Ii zambesc dulce si incep sa ii spun despre geografia Frantei. Daca am fi avut alta tara ca si lectie de zi, probabil as fi stat sa am uit la el dar iubesc Franta si tot ce tine de ea. Taraitul enervant al clopotelului se auzi in clasa si distruse acea liniste profunda. Imediat ce mi-am primit nota am iesit din clasa sa ma plimb.

***

-Schimba pozitia! Bun acum zambeste! Mai seducator!

Blitul ma obliga sa inchid ochii si fotograful tipa din nou la mine. “Nu pot lucra in conditiile astea! Demisionez!” Du-te sanatos! Ma gandesc si ma apropii de managerul meu pentru o gura de apa.

-Este al treilea luna asta.
-Nu-i vina mea ca folosesc atat de mult blitul.

Ii raspund gustand apa rece si vitala. Acesta ofta si privi precaut in jur.

-Foloseste-ti puterile pentru a-ti proteja ochii.
-Am asteptat destul de mult sa aud asta.

Ii spun zambind victorios. Le strig celorlalti angajati care erau destul de putini ca sunt liberi pana vom gasi alt fotograf. Imi iau haina neagra pana la genunchi si imi ascund parul lung sub palaria de asemenea neagra. O data ce am fost complet deghizat am iesit din cladire pe usa din spate. In drumul meu grabit spre masina parcata in fata m-am lovit de o liceanca. A tipat in spatele meu ca ar trebui sa fiu mai atent pe unde merg dar am ignorant-o.





Personajele (o parte din ele):
Lifaem de Bluwin - (ochii sunt de obicei rosii dar puterile sale au acest efect asupra pozelor cand si-i apara)
Angeloix Detroit -

Ahh..
Place ultima poza . Si "lectura" e minunata.

Sper sa pui poza si cu liceana, inlegatura cu fic-ul, ideea imi place farte mult si e interesant, abia astept sa citescurmatorul capitol.

Mersi mult...Nextul acum:

Capitolul 2-Trandafirul cu petale galbene

A doua zi dimineata ma intorc "la birou" cum imi placea sa numesc studioul.

-Am o oferta pentru tine, Lili.
-Iti este lene sa-mi spui numele complet?
-Da e cam pompos. Dar lasa asta acum. Uniunea Europeana a venit cu o propunere pentru toate modelele celebre, europene sau nu.
-Si in ce consta aceasta propunere?
-Trebuie sa predati un obiect de studiu timp de o luna.
-Ce dragut. Accept! Ce tara imi este destinata?
-Ro…mania.
-Nu avem turneu acolo?
-Tocmai.

Oftez si zambind ma semnez pe document fara alte comentarii. Un nou inceput. Ma gandesc fara sa stiu cat de multe depindeau de acea semnatura de pe hartie.

*Intre timp in Romania*

-Dali! Nu-ti va veni sa crezi!

Ii spun a doua zi prietenei mele. Eram incantata, entuziasmata si beata de fercire. Dali, defapt Dalila Mirai Andre, era o fata destul de inalta cu parul lung si blond. Cu ochii mari si verzi avea o fire perversa si cam aceleasi gusturi cu ale mele. Doar ca ei ii placea managerul lui Lifaem, Angeloix.

-Ce anume?
Intreba putin plictisita in timp ce rasfoia cartea de fizica.
-Lifaem va preda aici.
Isi ridica privirea verde spre mine. In ochii ei puteam citi neincrederea.
-Nu-I adevarat. Nu poate fi.
-Ba da. A semnat contractual cu U.E.
-Si Ang…
-Si el.

Starea ei emotionala se schimba de la plictiseala la entuziasm. Ma imbratisa multumindu-mi ca i-am imbunatatit ziua. Urma sa fie ascultata la fizica si asemeni mie ii era teama de profesoara. Dar, in acea zi nicio profesoara care seamana cu o cotoroanta din basme nu se mai aseza la catedra. In schimb, in clasa aparu un barbat cu parul lung si negru ca pana corbului. Ochii aveau aceeasi culoare abisala, suvitele rebele lasate libere pe langa chip ii conturau trasaturile fine, aproape feminine. Era imbracat intr-un costum alb imaculat. Fara urma de pata care sa strice puritatea imbracamintii mulate pe corpul bine facut. Parca are doar calitati. Ma gandesc privind inca vrajita persoana care arunca catalogul pe catedra starnind praful.

-Sunt Lifaem de Bluwin si va voi preda franceza.

Ridic mana sa-l intreb ceva, dar tipul zambeste cand ma observa.

-Glumeam . O sa va predau fizica asta plictisitoare care nici mie nu mi-a placut in scoala.

Se aseaza pe scaunul vechi si rasfoieste catalogul. Pletele lungi accepta un dans suav cu vantul care reuseste sa intre prin crapatura geamului.

-Data viitoare va voi asculta.

Spune intr-un sfarsit. Numai asteapta sa sune clopotelul si iese. Din sala am putut auzi foarte clar ca nu-i convenea sa predea unor pustani.

-Pustani? E doar cu cativa ani mai mare decat noi.

Imi zice indignata Dali. Priveam inca rupta de realitate scaunul de pe care tocmai se ridicase idolul meu.

-Li…Li…Lifaem de Blu…win…va fi proful nos…tru de fi…zica?

Intreb silabisind majoritatea cuvintelor din enuntul meu. Cu coada ochiului o observ pe blonda cum aproba din cap. Clopotelul care anunta sfarsitul orelor se face auzit si eu ma ridic indreptandu-ma spre iesirea din scoala. Insa, trec prin fata cancelariei, drumul pe acolo fiind mai scurt. Ceea ce am auzit atunci, preferam sa nu fi stiut niciodata.

-Lili! Nu poti face asta. Nu aici.
-Ange, trebuie.

Vocea ii era total schimbata…suna de parca se chinuia sa pronunte cuvintele. Deodata usa se tranteste brusc fara ca cineva sa se apropie s-o inchida. Ce se intampla? Ma intreb fugind spre casa. Eram speriata si confuza. Si aveam tot felul de ganduri negre in legatura cu noul profesor. “Ange, trebuie…” Ce e asa important pentru Lifaem ca sa nu poata fi amanat? Privesc posterul cu el si revista deschisa la aceeasi pagina de ieri. Imi ating pieptul incercand sa-mi calmez inima care batea ca o nebuna. O baie calda ma va ajuta sa-mi revin. Imi spun si intru in baie. Ma las in scurt timp invaluita de mirosul de levantica care plutea in baie.


Personajele noi:
Alexia Blackmoon -
Dalila Mirai Andre:

Ahh..
J`Adore..

*face o reverenta* Mersi, mersi...Nextul acum:

Capitlul 3-Trandafirul cu petale purpurii

Scoala devenea pe zi ce trece mai misterioasa, mai ciudata. Toti elevii, chiar si cei mai rebeli, incepusera sa poarte uniformele sis a respecte regulile. Nimeni numai tipa sau alerga pe holuri. Si nimeni nu se apropia de noul profesor. Elevii mergeau pe o parte a holului si el pe cealalta. Ce se intampla? Ma intreb privind parcul din spatele liceului. Dupa o saptamana de militarie apare ceva nou in viata noastra. O eleva noua…blonda si putin cam indecenta pentru gusturile brunetului. Se certa tot timpul cu ea si multi copii din liceu ajunsesera la concluzia ca intre ei se intampla ceva, majoritatea cu exceptia mea. Nu aflasem inc ace se intamplase in cancelarie in acea dupaamiaza si luna oferita de U.E. se apropia de sfarsit. Asa ca…i-am urmarit.

-Pentru a mia oara, Angeloix, nu ma intorc la mosulica ala pana cand nu-si cere scuze.
-Dar va trebui sa fii incoronat!
-Nu-mi pasa.
-Lifaem, te rog.
-NU!

Tipa la el si disparu prin multime. Nu ma ajuti deloc, Lifaem. Ma gandesc si trec discret pe langa Ange, urmarindu-l in continuare. O lua pe o alee cam necirculata dar cand vreau sa-l urmaresc ii apare blonda in fata.

-Nu-i de nasul tau, pustoaico. El e print si tu doar o paysan amarata.
-Uite cine vorbeste. Nu cred ca sunt eu cea care face avansuri tuturor celor din scoala.

Blonda ma priveste urat. O jignisem si castigasem aceasta lupta a cuvintelor. Dar era doar o victorie mica si razboiul abia incepuse. Nu apuc sa fac mai mult de doi pasi ca ma prinde de brat si cu o miscare de arte martial ma arunca peste capul ei ca si cum as fi fost un fulg. Cand spatele meu face cunostinta cu asfaltul simt o durere care ma strafulgera si ma face sa-mi pierd cunostinta.


*Lifaem’s POV*
Ne auzise in acea prima zi de lucru si nu aveam niciun chef ca o fata ca ea sa ne dea de gol. Acum, ne urmarise pana am reusit sa o pierd si acea blonda a carei nume nici nu-l pot pronunta a oprit-o. Dar isi va aminti ca mi-a zis “print”. Ma gandesc atingand zidul. O usa se deschide incet si o data ce ajung de partea cealalta se inchide in urma mea fara zgomot. Iau capa din micul cui indoit de pe perete si mi-o asez pe umeri. Incep sa cobor scarile din fata mea. Era intuneric bezna si un om s-ar fi impiedicat din prima, dar eu nu era om. Eram elf si as fi fost in stare sa strig asta cat de tare puteam. Insa nu-mi era permis. Ajung intr-o camera luminata si pupilele de pisica dispar inlocuite cu cele normale. Un barbat cu parul lung si negru cu cateva exceptii gri era asezat intr-un jilt de partea cealalta a mesei. Ofta din cand in cand ca si cum ar fi avut mii de ani si i-ar fi petrecut in acel scaun si in acest loc linistit.

-Lifaem, ma bucur ca ai avut mila de tatal tau si ai venit sa ma vezi.
-Mila? Nu mai am asa ceva pentru tine, Ada. Vreau sa stiu ce-mi face poporul.
-Elfii? Sunt bine, la fel de splezizi, mirifici si tineri…asa cum i-ai lasat.

Aprob din cap si ma asez pe scaunul parallel cu el. Imi sprijin capul in maini si zic dupa un oftat adanc.

-Viata asta e plictisitoare, Ada. Nu tu misiuni, nu tu magie, nu tu sange.

Se ridica destul de greu si se apropie de mine. Ridic privirea urmarindu-l, dar imi face semn sa stau cuminte si-n aceeasi pozitie. Fac intocmai afisand ochii de catelus ascultator. Se aseaza pe unul dintre scaunele de langa si ma mangaie pe crestet.

-Bietul meu fiu, este obligat sa stea aici din cauza mea.
-Numai conteaza, Ada…

Sunt intrerupt de un zgomot puternic care distrusese linistea calma care era de obicei in acea camera.





Karina Kerensky->

Nu ma mmai tine atataa in suspans..
Continuaa..