Speranta

Sa vorbesti cand totul e tacut, sa crezi cabd nimeni nu o mai face si sa speri cand totul s-a sfarsit. Acestea sunt singurele lucruri pe care noi, mici sclavi, le mai putem face. Viata noastra s-a transformat intr-un chin in doar o singura zi si totul din cauza mea, sunt un monstru cu chip de om. Si totusi, acesti oameni pe care i-am condamnat la o viata de chin inca ma considera prietena lor si nu inceteaza nicicand sa spere ca voi gasi o solutie de ai salva pe toti, dar eu mi-am pierdut de mult ultimul strop de speranta. Fiind cuprinsa de ganduri ochii incepusera sa imi lacrimeze, iar prietena mea si de asemenea colega de celula Sarrah observasera:
- Avni? Iar te gandesti la acel incident de demult? De cate ori trebuie sa iti zic ca nu a fost vina ta, toti suntem implicati in asta!
In zadar incerci sa imi alini suferinta, stiu mai bine decat toti cine este vinovat de toate astea. Totul s-a intamplat in urma cu trei ani, pe cand eram doar un mic grup de hoti, niste puslamale ce puneau mana pe tot ce doreau. Dar intr-o zi am esuat in planul de a jefui un nobil ce rapea copii ca dupa aceea sa ii vanda ca sclavi, ceea ce am patit si noi.
Am fost un crup de zece, am ramas doar trei impreuna. Uni au fost deja vanduti, iar pe alti i-au mutat in alta parte. Astazi este ziua in care si noi trei vom fi luati de catre sefa bucatariei regale. Poate ca in aceasta zi cei trei ani de chin se vor sfarsi.
-Hei voi aia mai mici, a venit ceneva sa va i-a naibi de aici!
Spuse unul dintre gardieni, iar in incaperea deplorabila isi facu aparitiaun barbat care avea in jur de saizeci de ani si dupa felul cum era imbracat se vedea ca este de casta nobila.
-Toti sunt copii?
-Da domnule, poftiti cheile de la lanturile cu care sunt legati sclavi.
Acesta luase cheile si ne ordonase sa il urmam. Am tot mers pana cand am ajuns in fata resedintei sefei de la bucataria regala. Acolo ne astepta o femeie cu parul brunet, ochii negri si patrunzatori si cu haine specifice meseriei ei, aceasta trebuie sa fie cea care ne-a cumparat ca pe niste obiecte.

Dna. Vishaka:
Vad ca au sosit mici sclavi. L-am rugat pe sotul meu sa ii aduca deoarece eu am fost oripilata de locul in care se aflau acestia. Oameni de acolo erau tratati mai rau ca animalele, dupa ranile pe care le aveau acesti copii se pare ca nici e nu au scapat de acea soarta cruda. Toti sunt legati, unul de altul cu lanturi, ce trist. Ultimul din grup era un baiat brunet, plin de rani dar care parea foarte increzator pe sine, in mijloc era o fetita care parea putin speriata si abia se mai putea tinea pe picioare, iar prima era inca o fata cu parul ca zapada si avea doua semne in forma de stea pe fata, fiecare aflanduse langa ochii ei albastri. Fiind interesata de infatisarea ei m-am gandit sa o iau la vorba.
-Buna, eu sunt... Dar nu apucasem sa termin caci ea imi intoarse vorba.
-Nu ne pasa cine esti, nu s-a pomenit niciodata in istorie ca sclavii sa ii spuna pe nume stapanului.
Aceasta fata era surprinzator de serioasa, insa eu nu ma las intimidata asa usor.
-Dar eu stiu prea bine cine esti, esti o fire autoritara, curajoasa, prea inteligenta pentru un sclav si un bun conducator, sau nu. Un lucru stiu sigur; tu esti viitoarea ucenica a merei preotese.
-Nu plec nicaeri fara prieteni mei.
-Prea bine, daca se va dovedi intr-o saptamana ca aceasta fata sa aiba vreo putere magica poate ramane cu tine, insa acest baiat v-a ramane cu mine aici deoarece doar barbatii din familia regala au voie sa intre in Templul Astrelor. Spun eu indreptand mana spre cei doi.

Avni:
Si astfel am mai ramas doua.

Avni- http://maxiezanime.webs.com/anime_girl_pic_500.jpg
Sarrah- http://static.desktopnexus.com/thumbnails/87583-bigthumbnail.jpg
Dna. Vishaka- http://th03.deviantart.net/fs45/300W/i/2009/059/9/9/kimono_design_by_Estheryu.jpg
Baiatul (Kay)- http://www.renderat.com/renders/AnimeGuy_Render_By_Sayuka-1.png

Sper sa va placa (asa scurt cum e).